PRIMARIA COMUNEI CARPINIS

judetul Timis

PREZENTARE LOCALA

Comuna Carpinis, este situata in perimetrul unor vai naturale care fac parte dintr-o veche mlastina care in decursul timpului a fost desecata prin drenari. Pe un areal relativ mic, relieful cuprinde o zona de campie fertila care face parte din sud-estul Campiei Tisei, facand parte din punct de vedere geomorfologic din depresiunea Panonica, incadrandu-se in complexul aluvionar a carui geomorfologie se datoreaza influentei apelor curgatoare. Altitudinea cea mai inalta este de 84,8 m in nord si cea mai joasa este de 79,7 m in sud, sistem de referinta Marea Baltica. Suprafata relativ neteda a campiei a imprimat apelor curgatoare si a celor in retragere cursuri ratacitoare cu numeroase brate si zone mlastinoase, ceea ce a dus la depuneri de particole cu dimensiuni si fragmente de la foarte fine (argile coloidale) la particole de prafuri si nisipuri care prin asanarea apelor s-a ajuns la straturi in genere separate in functie de marimea fragmentelor de baza. Zona se caracterizeaza prin existenta in partea superioara a formatiunilor cuaternare, , reprezentate de un complex alcatuit din argile, prafuri si nisipuri, cu extindere la peste 200m adancime. Adancimea minima de inghet este la 0,7 m. Solurile din cuprinsul comunei Carpinis au doua componente: - Cernoziomul ciocolatiu progradat, 95% din pamantul arabil - Cernoziomul ciocolatiu usor lacovistit , 5% din suprafata agricola Terenul Carpinisului se afla situat pe un sol foarte fertil, capabil de a da productii foarte mari la toate plantele de cultura. Cel mai apropiat curs de apa este paraul Bega Veche situat la 8 km sud de comuna Carpinis. In intravilanul localitatii sunt locate 5 acumulari naturale de apa, una in zona aproape centrala (langa cimitirul uman) celelalte 3 sunt locate in extremitatile geografice a comunei. Totodata mai sunt inca 2 mari acumulari naturale de apa, una situata in nord si s-a format in urma excavatiilor facute de fabrica de caramida locala si cealalta aflata in est, rezultata in urma unor excavatii mai vechi. Clima este temperat – continentala, temperatura medie pe anotimpuri este urmatoarea: - primavara ÷ 10,8ºC - vara ÷ 21,8 ºC - toamna ÷ 11,8 ºC - iarna ÷ - 0,6 ºC Vegetatia Pe intinsul comunei Carpinis, padurile lipsesc, exista plante caracteristice stepei, plante cu flori, ierboase. Plante caracteristice: - arbori si arbusti : ulm, salcam, dud, otetar, porumbar - vegetatie ierboasa : stir, spanac salbatic, ciumafaie, boz, golomat, trifoi alb, trifoi marunt - buruieni de cultura : pir gros, ghimparita, barbarosa, palamida, mohor, costei, cimbrisor, cuicusoara, iarba gaiei, vulturica, etc. Fauna Ca reprezentative in domeniul faunei sunt rozatoarele, din cauza carora agricultura, deseori, a suferit daune insemnate: popandaul, harciogul, soarecele de camp, catelul pamantului, iepurele. Animalele rapitoare, ca echilibru ecologic sunt si ele prezente: dihorul, vulpea, viezurele, mamifere mari: caprioara. Pasari cu cuibul pe pamant : ciocarlia, presura, dropia, prepelita, potarnichia. Alte pasari : graurul, prigoria, barza, uliul Reptile : sarpele de casa, soparla Baltile din jurul Carpinisului, formate prin excavatii artificiale, sunt populate cu: broasca de balta, buhaiul de balta, buratecul ; salamandra cu dungi; specii de pesti : crapul, carasul, albisoara, stiuca, somnul. Insectele sunt reprezentate prin : greieri, cosasi, coropisnite, lacuste, carabusi, gandacul cartofului. PRIVIRE ISTORICA ASUPRA COMUNEI CARPINIS Prima atestare documentara este mentionata intr-o harta a Banatului in 1761 in care se refera ca , in anul 1377, exista o localitate pe un amplasament apropiat fata de actuala localitate cu denumirea de Chepe de Gerdyanos, ca apoi in 1380 sa fie mentionat Chepe de Gertyanus. Aceasta ultima denumire apare intr-o harta publicata in 1778 O alta atestare documentara a localitatii Carpinis, dupa P.Radu si D. Onciulescu in Contributii la istoria invatamantului din Banat pana la 1800, exista din anul 1387, cand in Banat traia groful horvat, caruia i-a urmat, groful Nicolaie Gara, care avea ajutor pe numitul Petru, feciorul lui Dan si pe cei doi frati ai sai. In anul 1552 localitatea cade prada distrugerilor lui Ahmed Pasa si in urmatorii 214 ani este mentionata in cronici si pe harti ca teritoriu nelocuit. Din 1552 acest teritoriu apartine de cialatul Timisoara cu legislatie turceasca. In urma luptelor austro-turce, in care printul Eugen de Savoia, elibereaza orasul Timisoara in vara anului 1718, fapt pentru care duce la pacea de la Pasarovitz in 21 iulie 1718 si teritoriul actual al Carpinisului, devine domeniul de coroana a familiei de Habsburg. Asezarea populatiei germane pe acest teritoriu a avut loc in timpul celei de-a doua colonizari, pe vremea imparatesei Maria Tereza, 1740 – 1780, colonizarea care s-a derulat intre 1736-1771. Vatra vechii comune nu se afla pe actualul amplasament, fiind undeva la 1,5 km spre vest. Ajuns sub dominatia imparatului Austriei in 1718, localitatea se reinfiinteaza cu un numar de 73 de case, locuitorii romani ocupandu-se cu cresterea animalelor si prelucrarea lemnului, dat fiindca in zona existau paduri de carpeni, de unde si deriva denumirii localitatii Carpen-Gyertyan-os. Pasunile si o parte din paduri erau in proprietatea unuia Dobrin Mali, teritoriu ce apartinea unui conte din Bobda. Dupa istoricul austriac Dr. Franz Von Miklosich, comuna s-ar fi numit Grdonovo, iar mai tarziu Grdonova si dupa aceea Gertzonosch. In anul 1766, conform unei ordonante a administratiei statului austriac, comuna a fost desfiintata si amplasata pe teritoriul actual . Aceasta ordonanta s-a datorat faptului ca imparateasa Maria Tereza in anul 1740-1780 a organizat cele doua mari colonizari in acea zona si au fost coordonate de consilierul de administratie Johann Wilhem von Hildebrand, intre anii 1776-1778 au fost colonizate 56 de familii de svabi. Datorita acestui fapt, o parte din populatia romaneasca a emigrat in satele de langa Bazos, iar 47 de familii s-au mutat in noua asezare infiintata. In anul 2004 – 26 octombrie, la Carpinis s-a sfintit noua biserica ortodoxa, care poarta hramul Sf. Dumitru si a avut loc prima ruga a comunei. La Iecea Mica, ruga satului are loc la data de 20 iulie , de Sf. Ilie. Biserica ortodoxa, reprezinta 70% din populatia comunei, urmeaza romano-catolicii si greco-catolicii cu 10%, biserica neoprotestanta(baptista si penticostala), reprezentata prin doua lacase de cult, construite in anul 1995, reprezinta 10% din populatie. Alte culte (adventistii si protestantii) reprezinta cca. 5% din populatie